Care salariati trebuie sa poarte masca de protectie? Cine poate sa nu poarte masca? Care sunt sanctiunile in cazul in care salariatul refuza sa poarte masca de protectie la locul de munca?

1. Obligatii ale angajatorilor

Odata cu reluarea activitatii, angajatorul are o serie de obligatii privind sanatatea si securitatea in munca a salariatilor, obligații clare potrivit Ordinului nr. 3577/831/2020, si anume:
a) să reinstruiască în domeniul securității și sănătății în muncă toți lucrătorii care au stat la domiciliu în perioada stării de urgență, șomaj tehnic, telemuncă, muncă la domiciliu etc;
b) să afișeze la intrare și în cele mai vizibile locuri din unitate regulile de conduită obligatorie pentru angajații și pentru toate persoanele care intră în spațiul organizat de angajator, cu privire la prevenirea îmbolnăvirilor cu coronavirusul SARS-CoV-2;
c) să informeze angajații, prioritar prin mijloace electronice, cu privire la riscurile de infectare și de răspândire a virusului, cu privire la măsurile de protecție și la regulile de distanțare socială care se aplică în cadrul unității, precum și cu privire la regulile pentru gestionarea situațiilor în care angajații sau alte persoane care au acces la locul de muncă prezintă simptome ale infectării cu coronavirului SARS-CoV-2;
d) să informeze angajații cu privire la precauțiunile universal valabile, dar și să
e) să revizuiască instrucțiunile proprii de securitate și sănătate în muncă, conform prevederilor Ordinului și să le aducă la cunoștința angajaților.

Conform Ordinului nr. 874/81/2020, angajatorul are obligația inclusiv a contactării medicului de medicina muncii, ce va face evaluarea de risc şi va stabili condiţiile purtării măştii pentru angajaţi, în funcție de problemele medicale ale fiecăruia, de organizarea spațiului de lucru, dar și de natura activității desfășurate.

Astfel, în cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor săi, prevenirea riscurilor profesionale, informarea şi instruirea lucrătorilor, asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă. Mai specific, angajatorul este obligat să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor, dar și să asigure şi să controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

Obligația generală a angajatorului de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă este prevăzută în Legea nr. 319/2006 privind sănătatea și securitatea în muncă, iar încălcarea obligațiilor exprese din acest act normativ de către angajator este sancționată de inspectorii de la Inspecția Muncii cu amenzi contravenționale care pot ajunge și la 10.000 Lei, pentru o singură faptă.
Pe de alta parte, angajatorii au dreptul sa stabileasca norme interne – proceduri, politici, anexe la Regulamentele de Ordine Interioare privind sanctiunile si procedurile de aplicare ale acestora in cazul in care salariatii nu vor respecta regulile de conduită obligatorie pentru angajații cu privire la prevenirea si raspandirea îmbolnăvirilor cu coronavirusul SARS-CoV-2; precum si cu privire la măsurile de protecție și la regulile de distanțare socială care se aplică în cadrul unității sau a regulile pentru gestionarea situațiilor în care angajații sau alte persoane care au acces la locul de muncă prezintă simptome ale infectării cu coronavirului SARS-CoV-2.

In acest sens angajatorii au dreptul de a indica si detalia ca annumite astfel de fapte sa reprezinte abateri disciplinare simple sau grave, de natura sa atraga in caz de incalcare sanctiuni disciplinare asupra acestuia: avertisment scris, reducerea salariului, reincadrarea pe alt post sau chiar si concedierea disciplinara (in cazul unor fapte grave, repetitive).

2. Regula.

Asadar dincolo de procedurile, politicile, instructiunilor intrne ale angajatorilor, salariatii au o obligatie legala de a purta masca de protectie la locul de munca in baza mai multor acte normative astfel:
– HG nr. 394/2020 prin care se prevede ca în spațiile publice închise, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă se instituie obligativitatea purtării măștii de protecție, în condițiile stabilite prin ordinul comun al ministrului sănătății și ministrului afacerilor interne, emis în temeiul art. 13 și art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020;
– Ordinul ministrului muncii și al protecției sociale și al ministrului sănătății nr. 3577/831/2020, unde s-a prevăzut și obligația pentru angajații din sectorul public și privat de a respecta toate instrucțiunile prevăzute în planul de prevenire și protecție și instrucțiunile proprii de securitate și sănătate în muncă întocmite de către angajator pentru prevenirea răspândirii coronavirusului SARS CoV-2’
– Ordinul ministrului economiei, energiei și mediului de afaceri si al ministrului sănătății nr. 1731/832/2020 privind măsurile pentru prevenirea contaminării cu noul coronavirus SARS CoV-2 și pentru asigurarea desfășurării activităților în condiții de siguranță sanitară în domeniul economiei, pe durata stării de alertă, care în Anexa nr. 2 – Recomandari privind activitatea în birourile cu spații comune în sistem deschis (open space), prevede obligația directă pentru angajați de a purta masca de protecție (medicală/nonmedicală).

3. Exceptia: Medicul de medicina a munci din unitatea angajatoare poate decide in anumite conditii ca salariatul sa nu poarte masca.

Ordinul ministrului sănătății și al ministrului afacerilor interne nr. 874/81/2020 privind instituirea obligativității purtării măștii de protecție, a triajului epidemiologic și dezinfectarea obligatorie a mâinilor pentru prevenirea contaminării cu virusul SARS-CoV-2 pe durata stării de alertă, care prevede că, în funcție de evaluarea riscului, efectuată de medicul de medicina muncii al unității, pot exista unele excepții de la purtarea obligatorie a măștii în spațiile publice închise, în spațiile comerciale și la locul de muncă, și anume:
a) angajatul este singur în birou;
b) persoana suferă de boli care afectează capacitatea de oxigenare;
c) persoana desfășoară activități fizice intense și/sau în condiții de muncă solicitante (temperaturi ridicate, umiditate crescută etc.);
d) prezentatorii TV și invitații acestora, cu condiția respectării distanței de 3 metri între persoane;
e) vorbitorii în public, în spații interioare, cu condiția respectării distanței de 3 metri între aceștia și alte persoane, doar în cazul în care nu se află mai mult de 16 persoane în incintă; și f) copiii cu vârsta mai mică de 5 ani.

4. Masuri. Sanctiuni

Masuri la dispozitia angajatorului

Conform art. 17 din Legea 55/2020 pe durata stării de alertă, angajatorul poate dispune, cu consimţământul angajatului, desfăşurarea activităţii în regim de telemuncă sau muncă la domiciliu, modificarea locului de muncă ori a atribuţiilor acestuia.

Rezulta ca angajatorul cu acordul salariatului care dovedeste existenta unor probleme de sanatate care fac imposibila purtarea mastii de protectie de catre acesta, poate dispune ca salariatul sa lucreze de la distanta, fara a fi prezent la locul de munca sau sa dispuna modificarea locului de munca sau a atributiilor acestuia, astfel incat salariatul sa presteze munca in conditii in care permit lipsa purtarii mastii de protectie.

Atunci cand insa nu exista acordul salariatului, se pot distinge doua categorii de sanctiuni care pot fi aplicate acestora:

a. Sanctiuni prevazute direct de lege.

Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, în vigoare din 18 mai 2020 prevede ca se sancționează nerespectarea măsurii de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu, cu amendă de la 500 Lei la 2.500 Lei.

Rezulta ca, inclusiv, pentru nepurtarea mastii de protectie la locul de munca salariatul poate fi sanctionat cu amenda de la 500 la 2500 de lei. Sanctiunea se aplica de personalul de control din cadrul DSU sau de personalul DSP.

b. Sanctiuni la indemana angajatorului

Angajatorul poate aplica in temeiul art. 248 din Codul Muncii urmatoarele sanctiuni disciplinare:a) avertismentul scris;
b) retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile;
c) reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%;
d) reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10%;
e) desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

In cazul in care, prin statute profesionale aprobate prin lege speciala, se stabileste un alt regim sanctionator, va fi aplicat acesta. Sanctiunea disciplinara se radiaza de drept in termen de 12 luni de la aplicare, daca salariatului nu i se aplica o noua sanctiune disciplinara in acest termen. Radierea sanctiunilor disciplinare se constata prin decizie a angajatorului emisa in forma scrisa.

Luni este ultima zi de depunere a cererilor pentru a beneficia de prevederile OUG 37/2020 privind amanarea la plata ratelor creditelor si subventionarea dobanzilor aferente. Cu toate acestea nenumarate intrebari au continuat sa apara in randul persoanelor fizice si a celor juridice legate procedura, conditiile si efectele accesarii acestei „facilitati”. Am sintetizat o lista cu cateva astfel de intrebari:

1. Se poate obtine facilitatea pentru contractele de leasing operational?

Nu. Facilitatea vizeaza contractele prin care s-au solicitat credite/imprumuturi. Contractele de leasing operational nu intra sub incidenta programului deoarece numai leasingul financiar este asimilabilă creditării, pentru că include o componentă de finanțare. Leasingul operational este asimilabilă locațiunii.

2. Debitorii din contractele de credit cesionate firmelor de recuperari de creante pot solicita amanarea?

Nu. Nu intră în domeniul de aplicare creditorii care sunt colectori de creanțe, adică cesionarii care achiziționează creanțe de la creditori cedenți instituții de credit sau instituții financiare nebancare, pe care urmează să le colecteze de la debitorii cedați.
Conditiia de baza pentru acceasarea „facilitati” este ca debitorii sa aiba încheiat un contract pentru obținerea unui credit care nu a ajuns la maturitate și pentru care creditorul nu a declarat scadența anticipată, anterior intrării în vigoare a OUG 37/2020 care reglementeaza faciliatea de amanare la plata a ratelor.
Mecanismul poate fi activat, așadar, doar în cazul creditelor „performante”, respectiv al contractelor aflate în curs de executare și care sunt executate cu respectarea termenilor și condițiilor asumate, care și-a executat obligațiile de plată potrivit graficului de rambursare și nu a fost decăzut din beneficiul termenului pentru alte motive. Nu se poate solicita amanarea atunci cand creditorul a început executarea silită.

3. Facilitatea se poate acorda pentru intreaga suma prevazuta in contractul de credit de tip factoring sau revolving/overdraft?

• In cazul creditelor prin punere la dispoziție imediată de fonduri bazate pe tehnica clasică a împrumutului (e.g. creditele pentru investiții), debitorul nu poate solicita suspendarea rambursării decât pentru sumele de bani pe care banca le-a avansat deja la momentul intervenției normative ;
• In cazul creditelor prin mobilizare de creanțe (e.g. factoringul), care sunt o subspecie a creditelor prin punere la dispoziție imediată de fonduri, debitorul nu poate solicita suspendarea rambursării decât pentru sumele de bani pe care banca le-a avansat, cu titlul de preț al cesiunii, anterior intrării în vigoare a legii;
• în cazul creditelor revolving (e.g. facilitățile de credit) sau overdraft (e.g. descoperit de cont asociat unui cont curent), debitorul nu poate efectua o tragere din plafonul ținut de creditor la dispoziția sa după data intrării în vigoare a legii, pentru care să solicite ulterior, în termenul prevăzut de lege, suspendarea rambursării
• în cazul creditelor prin semnătură (e.g. scrisoarea de garanție bancară), debitorul nu poate solicita suspendarea rambursării decât pentru sumele de bani pe care banca le-a avansat la cererea beneficiarului anterior intrării în vigoare a legii. (a se vedea: www.juridice.ro/essentials/3952/oxygen-not-included-facilitatile-acordate-debitorilor-din-contractele-de-credit-bancar-afectati-de-instituirea-starilor-exceptionale;

4. Cum se probeaza afectarea directa sau indirecta a veniturilor debitorilor de situatia generata de pandemia COVID-19?

Conform normelor de aplicare a OUG 37/2020 categoria „debitorilor ale căror venituri au fost afectate direct sau indirect de situația gravă generată de pandemia COVID-19” este, configurată prin raportare la veniturile curente ale debitorilor, afectate de situația de pandemie în mod direct (i.e. prin scăderea veniturilor salariale sau a celor asimilate acestora, în cazul persoanelor fizice, sau prin diminuarea cifrei de afaceri, respectiv a încasărilor din activitatea economică desfășurată, în cazul persoanelor juridice) sau indirect (i.e.prin creșterea cheltuielilor, având ca efect diminuarea veniturilor disponibile pentru suportarea obligațiilor curente de plată).

Proba acestor situatii se va face printr-o declarație pe propria răspundere privind „afectarea veniturilor” și „imposibilitatea de a onora obligațiile de plată aferente creditului”. Declarația pe proprie răspundere este singurul document solicitat, neimpunându-se cerințe probatorii suplimentare.

Condițiile suplimentare pe care trebuie să le îndeplinească companiile sunt acelea de a prezenta un CSU (a se vedea : https://www.youtube.com/watch?v=2cfQd-pgQwI&t=7s) si de a dovedi ca nu se află în insolvență la data solicitării suspendării rambursării creditului, conform informațiilor disponibile pe pagina web a Oficiului Național al Registrului Comerțului.

5. Este necesara incheierea unui Act Aditional la contractul de credit?

Nu. „Modificarea contractelor de credit (…) se produce prin efectul legii, fără încheierea de acte adiționale” .

6. Daca sunt doi codebitori in contractul de credit, amanarea produce efecte doar daca este formulata de ambii debitori? Garantul poate sa nu fie de acord cu amanarea la plata ratelor si prelungirea duratei contractului?

Efectele modificării contractului se extind asupra altor persoane decât debitorul care a activat facilitatea și creditorul său în două moduri. Extinderea se produce
(i) „de drept” asupra oricăror codebitori, garanți, inclusiv fideiusori, care au garantat obligația debitorului (cu excepția creditelor ipotecare, pentru care este necesar, acordul garantului);
(ii) „cu acordul prealabil” asupra oricăror alte părți ale contractului de credit astfel modificat.

Rezulta ca, dacă pentru persoanele care au garantat obligația debitorului efectele cererii de amanare la plata se extind, de regulă, de drept (chestiune care poate fi problematică din perspectiva majorării cuantumului datoriei garantate), în ipoteza în care contractul de credit are „alte părți” decât debitorul (e.g. în cazul în care există două sau mai multe persoane aflate pe această poziție juridică, dintre care numai una activează facilitatea), opozabilitatea modificărilor contractului față de toți ceilalți (co)debitori care sunt părți la contract este condiționată de acordul acestora.
Un debitor nu le poate impune celorlalți debitori care sunt părți la contract să activeze facilitatea, chiar presupunând că ar fi vorba despre un beneficiu comun, întrucât un contract pluripartit nu poate fi modificat decât cu acordul tuturor părților sale. În cazul în care (co)debitorul nu și-a exprimat acordul cu privire la modificare, contractul produce efecte față de acesta în limitele acordului inițial de voință, atât în ceea ce privește scadența, cât și în ceea ce privește sumele de plată.

7. Se poate renunta ulterior obtinerii amanarii platii ratelor la aceasta facilitate?

Amânarea plății și termenele (noi) de plată stabilite ca efect al facilitatii profită nu numai debitorului, ci și creditorului, care este remunerat suplimentar cu dobânzi. În aceste condiții, beneficiul termenului ar putea fi văzut ca neaparținând exclusiv debitorului, ci ca fiind stipulat în favoarea ambelor părți.

Totuși, finalitatea facilitatii este numai protejarea intereselor financiare ale debitorului, așa cum rezultă atât din fundamentarea Ordonanței, în preambul, cât și din caracterul discreționar al deciziei unilaterale a debitorului de a activa acest mecanism. Prin urmare, o revenire a acestuia asupra opțiunii suspendării ar trebui să fie acceptată cu titlul de renunțare la beneficiul unei facilități destinate să îi protejeze situația financiară.

Renunțarea ar putea fi totală sau parțială (e.g. după 2 luni de suspendare, debitorul ar putea limita beneficiul la 6 luni din cele 9 solicitate inițial) și ar urma să producă efecte (inclusiv sub aspectul dobânzilor datorate de debitor) de la momentul reluării plăților efectuate de debitor, iar nu retroactiv, de la data activării moratoriului.

8. Extinderea maturitatii creditului este obligatorie ca efect al amnarii la plata a ratelor?

Efectul extinderii corelative a maturității creditului nu este un efect obligatoriu, ci unul opțional al suspendării obligațiilor de plată, asupra acestei optiuni debitorul avand dreptul sa decida in mod obsolut in momentul formularii notificarii catre banca.

Cu aceasta ocazie debitorul va putea indica daca alege sa suporte efortul financiar al plății unor sume majorate în interiorul scadenței inițiale sau, dimpotrivă, va fi pus în situația de a păstra efortul financiar la nivelul prevăzut anterior în contract, distribuind ratele pe o perioadă de creditare care se va majora în mod corespunzător.

Elementele contractuale care pot suferi modificări, în acest context, sunt ratele de credit, sub aspectul numărului și al cuantumului lor, precum și remunerația datorată de debitor sub forma dobânzii, sub aspectul perioadei pentru care este calculată.

Astfel, cand se prelungeste perioada de creditare in realitate de modifica data maturității creditului, cu efecte corelative asupra reeșalonării ratelor. Astfel contractul de credit are un sold al creditului „nou”, majorat, care impune rate „noi”, recuantificate, și „noi” scadențe pentru aceste rate (dintre care o parte, de regulă majoritară, corespund cu scadențele din graficul anterior). Înseamnă, deci, că în această variantă de modificare a contractului, are loc o restructurare „minoră” a creditului.

In cazul în care nu are loc o prelungire a perioadei de creditare, ratele nesuspendate la plată vor rămâne cu scadențele inițiale, dar cuantumul lor va fi reconfigurat astfel încât să includă și ratele a căror plată a fost suspendată ca efect al moratoriului. Creditul va suferi o formă de restructurare „majoră”, care nu intervine asupra scadențelor ratelor nesuspendate, ci asupra cuantumului acestora, prin redistribuirea ratelor suspendate. În acest caz, pentru că nu se modifică perioada de creditare, debitorul nu beneficiază de dreptul de a utiliza capitalul împrumutat pentru un interval de timp suplimentar raportat la maturitatea creditului, ci doar de dreptul de a amâna rambursarea unor rate în cadrul perioadei de creditare stabilite inițial.

Pentru debitori persoane fizice pentru care prelungirea maturității creditelor depășește limita de vârstă prevăzută prin reglementările creditorilor de acordare a creditelor, creditorii procedează la restructurarea creditelor cu încadrarea în limita de vârstă.

Această soluție presupune reconfigurarea ratelor de credit astfel încât efectul potențial al suspendării („prelungirea maturității creditelor”) să nu contravină reglementărilor creditorilor cu privire la limita de vârstă a debitorilor. Consecința este creșterea ratelor de credit prin includerea sumelor de bani care ar fi urmat să fie scadente după atingerea limitei de vârstă.

.8. Ce se intampla daca totusi debitorul va face plati perioada amanarii la plata a ratelor?

Plata efectuată de debitor pe durata facilitatii va trebui să fie calificată ca o renunțare la beneficiul suspendării, dacă ea privește ratele a căror plată a fost suspendată. Această renunțare a debitorului va produce efecte, de la data reluării plății ratelor, cu consecința recalculării dobânzilor suplimentare corespunzătoare ratelor respective până la data plății (înlăturându-se dobânzile care ar fi fost datorate ulterior) și fără alte consecințe specifice rambursărilor anticipate (e.g. plata comisionului de rambursare anticipată).

În schimb, în cazul (și în măsura) în care plățile depășesc ratele suspendate ca efect al moratoriului, debitorul este considerat că își exercită dreptul de rambursare anticipată, totală sau parțială, a creditului, în condițiile legale sau contractuale aplicabile pentru activarea acestui mecanism distinct (i.e. cu privire la plata comisionului de rambursare anticipată, dacă este cazul).