Responsabilitatea angajatorului față de corecta distribuire a veniturilor către angajați 

Contextul general al sectorului HoReCa și importanța bacșișului în România

Sectorul HoReCa (Hoteluri, Restaurante, Cafenele) reprezintă un domeniu esențial pentru economia României, caracterizat printr-o dinamică intensă a interacțiunii dintre angajați și clienți. În acest context, bacșișul a devenit o componentă semnificativă a veniturilor angajaților, în special pentru personalul din linia întâi – ospătari, barmani, cameriste etc. Cu toate acestea, reglementarea și distribuirea corectă a bacșișului ridică numeroase probleme juridice și etice, în special în ceea ce privește responsabilitatea angajatorului.  

Care sunt obligațiile angajatorului prevăzute de “Legea Bacșișului” ? 

 „Legea bacșișului”, cum mai este denumită Legea nr. 376/2022, este actul normativ ce are ca scop principal transparentizarea și fiscalizarea unei practici vechi aducând-o într-un cadru legal clar, însă cu aplicabilitate doar în zona HoReCa. Intenția legiuitorului a fost una bună în sensul eliminării zonelor gri și asigurarea unui tratament fiscal corect pentru aceste venituri. 

Bacșișul este definit de Legea 376/2022 ca „orice sumă de bani oferită în mod voluntar de client, în plus față de contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate”. Este important de reținut că suma este oferită operatorului economic, nu direct salariatului. 

Legea prevede la art. 2 indice 3 din OUG 28/1999, că procedura de distribuire a bacșișului se stabilește printr-un regulament intern. Unii angajatori ar putea interpreta greșit acest text, considerând că, în absența unui astfel de regulament sau prin redactarea unuia discreționar, pot evita distribuirea sumelor, dar aceasta e o abordare fundamental greșită. 

Legiuitorul lasă la latitudinea operatorilor economici stabilirea procedurii și a modalității de distribuire către salariati a acestor sume, însă existența acestora în regulamentul intern este o obligație legală ci nu o alegere. Regulamentul intern are rolul de a stabili modalitatea de împărțire (procente egale, în funcție de pontaj, pe echipe etc.), nu obligația distribuirii. 

Mai mult, absența unui regulament plasează angajatorul într-o poziție și mai vulnerabilă, deoarece nu poate justifica nicio metodă de reținere sau distribuire parțială a banilor. Orice regulament care ar anula sau ar limita nejustificat dreptul salariaților la încasarea integrală a bacșișului colectat ar fi contrar legii și, prin urmare, nul. Este foarte important de evidențiat faptul că angajatorul nu devine proprietarul acestor sume, ci este doar un intermediar, un colector cu obligații clare: Art. 4 alin. (8) Sumele provenite din încasarea bacșișului se înregistrează în contabilitatea operatorilor economici pe seama conturilor de datorii folosind un analitic distinct și se distribuie integral salariaților”. În astfel de situații, vorbim de o problemă de dreptul muncii deoarece obligația de a le distribui este intrinsec legată de calitatea de salariat. Beneficiarii sunt „salariații”, iar cel obligat la plată este „operatorul economic”, care este, în acest context, angajatorul. 

Care sunt riscurile legale la care se pot expune angajatorii? 

În cazul în care angajatorii încasează bacșișuri potrivit legislației și nu le distribuie salariaților, pot fi sancționați contravențional prin aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum cuprins între 2000 și 4000 de lei, astfel cum este stabilit de art.10 lit. jj) raportat la art. 11, alin.1, lit. a), ambele dispoziții fiind prevăzute de OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscal. 

O altă posibilă sancțiune ar putea fi ca autoritățile fiscale să reîncadreze sumele încasate ca fiind contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate. Cu alte cuvinte, din sumele încasate, organele fiscale ar putea calcula TVA, precum și impozit pe profit suplimentar pentru veniturile realizate de angajator, în lipsa distribuirii către salariați. 

În prezent, cota de TVA aplicabilă serviciilor prestate în sectorul HoReCa este de 9%, conform regimului special prevăzut de Codul fiscal pentru livrările de alimente, băuturi nealcoolice și servicii de restaurant și catering. Începând cu 1 august 2025, urmare a modificărilor legislative anunțate se va majorara cota de TVA, ceea ce va avea un impact direct asupra modului de gestionare fiscală a bacșișului încasat prin intermediul bonului fiscal. 

Așadar, în situația în care angajatorul nu distribuie bacșișul evidențiat pe bonul fiscal, aceste sume ar putea fi reconsiderate ca venit al operatorului economic și astfel ar putea fi supuse cotei standard de TVA ori ar putea fi considerat un venit impozabil al angajatorului atragând astfel obligația de plata a impozitului pe venit. 

Ce riscuri pot apărea din partea salariaților? 

În prmul rând, salariatul poate sesiza Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) . ITM poate constata nerespectarea obligațiilor legale ale angajatorului, chiar dacă acestea derivă dintr-o lege specială, și poate, cel puțin, să alerteze alte autorități sau să oblige angajatorul să elaboreze regulamentul intern, aducând astfel problema în vizorul autorităților. 

De asemenea există posibilitatea sesizării Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) care ar putea să declanseze un control în urma căruia să fie scoase la iveală nu numai neplata bacșișului ci și alte posibile probleme. De menționat, că aceasta este o cale de acțiune cu un impact potențial major pentru angajator. 

În cele din urmă, orice salariat ale cărui drepturi nu au fost respectate, poate formula o acțiune în instanță. Salariații, individual sau colectiv, pot chema în judecată angajatorul, solicitând instanței să îl oblige la executarea obligației de a distribui sumele colectate. O astfel de acțiune are șanse mari de succes, având în vedere claritatea textului de lege. Probele pot include extrase de cont (pentru încasările cu cardul), bonuri fiscale, mărturii ale altor colegi sau chiar ale clienților. 

Oricare dintre aceste mijloace de apărare conferite de lege, vă pot pune pe dumneavoatră, în calitate de angajator, într-o situație vulnerabilă din punct de vedere legal. 

Studiu de caz: Aplicarea reglementărilor legale privind bacșișul în practică 

La un restaurant din București, bacșișul este inclus pe bonul fiscal, conform prevederilor legale. Sumele astfel colectate sunt înregistrate distinct și evidențiate în contabilitatea unității. Totuși, în Regulamentul de Ordine Interioară (ROI) al restaurantului nu este prevăzut niciun criteriu sau mecanism de împărțire a bacșișului între angajați. Managerul local decide, în mod discreționar, ca bacșișul să fie împărțit doar între ospătari, în funcție de încasările fiecăruia, fără a include restul personalului (bucătari, ajutori de bucătar, hostess etc.). Această practică generează nemulțumiri și o contestație din partea unui bucătar, care susține că, în lipsa unor reguli clare și transparente, angajatorul are obligația să stabilească un mod obiectiv și echitabil de repartizare, conform principiului bunei-credințe și egalității de tratament între salariați. Angajatorul susține că, atâta timp cât ROI nu prevede distribuția, are libertatea de a decide asupra modului de împărțire, considerând bacșișul ca un supliment de venit direct corelat cu interacțiunea cu clientul. 

Bacșișul încasat nu reprezintă venit al angajatorului, ci acesta trebuie repartizat angajaților sens în care nu se poate institui un monopol asupra acestor sume de către angajator. Deși este reglementată obligația legală de distribuire a acestor sume către salariați, legea nu impune un model unic de distribuție, ci este lăsat la latitudinea angajatorului. 

Faptul că Regulamentul de Ordine Interioară, din speța noastră, nu reglementează expres modalitatea de distribuire a bacșișului, nu conferă implicit angajatorului libertatea discreționară de a decide asupra modului de alocare a acestor sume. Dimpotrivă, în lipsa unei reglementări interne clare și prealabile, orice decizie unilateral a angajatorului privind distribuirea sumelor provenite cu titlu de bacșiș, poate fi considerată lipsită de temei legal. 

În situația în care dumneavoastră, în calitate de angajator, nu ați prevăzut până la acest moment o procedură de distribuire a bacșișului și având în vedere faptul că în acest moment legea nu stabilește o modalitate de împărțire a acestor sume în lipsa reglementărilor din ROI, o modalitate posibilă ar putea fi împărțirea în mod egal a sumelor în conformitate cu principiile prevăzute de Codul Muncii, precum egalitatea de tratament și nediscriminarea (art.5 Legea nr. 53/2003). 

Totuși o astfel de repartizare egală poate genera nemulțumiri în rândul salariaților care consideră că activitatea lor judtifică o pondere mai mare din bacșișul colectat. Pentru a preveni astfel de conflicte și pentru a asigura predictibilitatea și transparența, se impune reglementarea expresă a mecanismului de distribuire a bacșișului printr-o anexă la ROI-ul existent. 

În contextul reglementărilor fiscale și de muncă tot mai stricte privind evidențierea și distribuirea bacșișului în sectorul HoReCa, precum și în perspectiva iminentelor modificări fiscale ce vor intra în vigoare începând cu 1 august 2025, este esențial ca angajatorii să trateze cu maximă responsabilitate gestionarea acestor sume.

Recomandări utile

Recomandăm tuturor angajatorilor:
• să revizuiască Regulamentul de Ordine Interioară, incluzând prevederi clare și transparente cu privire la criteriile de distribuire a bacșișului;
• să asigure o evidență riguroasă și documentată a sumelor încasate și distribuite;
• să evite orice practici arbitrare sau netransparente care pot atrage recalificări fiscale sau litigii de muncă;
• și nu în ultimul rând, să colaboreze cu specialiști în domeniul fiscal și juridic pentru a asigura conformitatea completă cu legislația în vigoare.

Decizia 4/2CN/2025 a Colegiului Medicilor Stomatologi 

O decizie a Colegiului Medicilor Stomatologi (CMS) de aprobare a unui Ghid de bune practici pentru publicitatea medicilor stomatologi a fost recent oficializată. Documentul stabilește reguli stricte pentru promovarea serviciilor din această specializare medicală, interzicând comparațiile superlative, ofertele comerciale agresive sau referințele la rate de succes nerealiste. În plus, sunt interzise și garanțiile medicale explicite, reiterând ideea că obligația medicului este una de diligență, nu de garantare a unui rezultat. 

Ce se dorește a fi reglementat prin această decizie? 

Ghidul de bune practici privind publicitatea medicilor stomatologi, adoptat prin Decizia 4/2CN/2025 a Consiliului național al CMS, care a intrat în vigoare la 1 iulie 2025, stabilește cadrul pentru comunicarea publică a profesioniștilor din stomatologie. Documentul are ca scop principal informarea și educarea publicului cu privire la serviciile și tratamentele disponibile, promovarea sănătății orale și prevenirea afecțiunilor dentare, precum și asigurarea respectării demnității și eticii profesionale în publicitate. Publicitatea nu trebuie să conțină informații false, înșelătoare sau susceptibile să inducă pacienții în eroare, ci trebuie să fie onestă, bazată pe dovezi științifice și să promoveze încrederea și respectul față de profesie. 

Scurtă trecere prin noile reguli care se aplica de la 1 iulie 

 Una dintre cele mai importante interdicții vizează mențiunile comparative, denigratoare și superlative. Astfel, este strict interzisă utilizarea unor expresii care compară direct sau indirect medicul stomatolog sau serviciile oferite cu alți practicieni sau servicii, cum ar fi „mai bun decât”, „superior față de”, „peste standardul pieței”, „locul /cabinetul ideal” sau „unicul”.  De asemenea, sunt prohibite afirmațiile care sugerează calitatea scăzută a tratamentelor altor colegi sau care denigrează direct (de exemplu, „tratamentul este prost făcut”, „un singur medic nu are cum să facă totul bine, trebuie o echipă”). 

Orice fel de superlative sau expresii care implică superioritate nejustificată sunt interzise, incluzând termeni precum „cel mai bun”, „top”, „numărul unu”, „lider”, „excelență” sau referiri la „tehnologie de ultimă oră” sau „cele mai performante” echipamente. Chiar și numele de domenii web sau adresele de e-mail care conțin astfel de superlative, precum www.celmaibunmedic.ro sau mediculperfect@gmail.com, sunt considerate interzise. 

În plus, este interzisă utilizarea titlului de „specialist” dacă nu există un corespondent în nomenclatorul de specialități medicale aprobat de lege, sau folosirea unei denumiri diferite pentru o specialitate legal deținută. Utilizarea titlului de „expert” este, de asemenea, interzisă. Regulile sunt foarte stricte și în ceea ce privește facilitățile financiare, reducerile sau alte avantaje materiale a căror publicitate este interzisă. Deși oferirea de gratuități, reduceri sau facilități financiare în cadrul propriilor cabinete nu este interzisă, publicitatea acestora este strict prohibită. 

De asemenea, este interzisă oferirea gratuită a unor tratamente subsecvente, cadouri sau avantaje la prima programare, bonusuri pentru recomandări de pacienți, vouchere condiționate de distribuirea de informații sau abonări, discounturi pentru familii sau personalul unor instituții, precum și practicarea unui sistem de returnări financiare. În plus, sunt interzise reclamele făcute vânzărilor grupate sau condiționarea serviciilor, cum ar fi „La două implanturi, al treilea este gratuit” ori reducerea de preț pentru un tratament condiționată de optarea pentru un alt serviciu. 

Organizarea de licitații, tombole, concursuri sau oferirea de premii/gratuități pentru servicii medicale sunt, și ele, interzise. Chiar și utilizarea unor cuvinte generice care sugerează reduceri sau oferte comerciale, precum „gratuit”, „ofertă”, „promoție”, „discount”, „pachet”, „cel mai bun preț” sau „prețuri de Black Friday”, este interzisă în publicitate. Este important de menționat că oferirea de consultații stomatologice gratuite nu este interzisă în sine, dar nu trebuie folosită ca instrument de atragere a pacienților și poate fi oferită strict în cabinetul medical sau în unități medicale mobile. 

Orice referire la funcții sau activități care nu au legătură directă cu exercitarea profesiei este interzisă în publicitate. Exemple includ menționarea calității de „acționar al firmei X”, „administrator al firmei X”, „membru în Asociația Z” sau „președintele Asociației XYZ”. Este de asemenea interzisă menționarea cantității rezultatelor obținute, a cifrei de afaceri sau a procentajului de succes, cu excepția cazurilor în care acestea pot fi dovedite științific, prin documente, articole publicate sau rezultatul unui masterat/doctorat. Expresii precum „rată de succes de 99%”, „tratamente 100% eficiente”, sunt, prin urmare, interzise în publicitate. 

Ghidul interzice și utilizarea de imagini asociate sau irelevante pentru domeniul stomatologic, precum și publicitatea înșelătoare. Imaginile care sugerează rezultate nerealiste sau exagerate ale tratamentelor stomatologice sunt interzise. Publicitatea nu trebuie să conțină informații false sau care ar putea induce publicul în eroare, exemple fiind „implant fără tăieturi”, „dinți ficși în 24 de ore” sau „obturație laser, fără freză, fără durere”. De altfel, la data radactării materialului, la o simplă căutare pe internet, am descoperit patru oferte care conțin promisiunea realizării unor implanturi fără tăieturi. 

De asemenea, este interzisă reclama la produse farmaceutice, suplimente alimentare, dispozitive medicale, materiale sanitare sau de tehnică dentară ori alte produse de uz medical. Un alt aspect crucial al ghidului se referă la garanțiile medicale. Medicul stomatolog are o obligație de diligență, nu de rezultat absolut. Prin urmare, este interzisă utilizarea unor cuvinte sau formulări care sugerează o durată nelimitată sau nerealistă a eficacității unui act medical stomatologic sau a unor termeni care garantează rezultate sau succesul actului medical. 

Expresii precum „garanție pe viață”, „implant dentar pe viață”, „garantat”, „rezultat perfect” sau „succes 100%” sunt prohibite. Medicul trebuie să se asigure că pacientul a înțeles corect natura și întinderea relației medic-pacient, având o așteptare corectă cu privire la rezultatele actului medical stomatologic. 

Care ar putea fi consecințele nerespectării noilor reguli? 

Potrivit Codului Deontologic al Medicului Stomatolog, publicitatea realizată cu încălcarea regulilor prevăzute de acesta constituie abatere disciplinară, sens în care colegiul teritorial poate să solicite medicului stomatolog sau formei de exercitare a profesiei să efectueze modificările necesare în cazul în care mijlocul de publicitate utilizat nu este conform cu prevederile codului. 

Este foarte important de avut în vedere faptul că repetarea abaterii disicplinare sau neconformarea cu deciziile colegiului teritorial constituie circumstanță agravantă, care va fi luată în considerare la aplicarea sancțiunii. 

În cazul unor abateri disciplinare repetate sau încălcări în formă continuă privind regimul de publicitate , se va putea aplica amenda disciplinară către maximul special prevăzut de Legea nr. 95/2006. 

Recomandări utile

Având în vedere că intența adoptării acestor noi prevederi a fost de conformare voluntară și corectare promptă a eventualelor abateri, Colegiul Medicilor Stomatologi a recomandat colegiilor teritoriale de a transmite medicilor stomatologi o notificare prealabilă de conformare, prin care să li se ofere un termen rezonabil de remediere a conținutului publicitar neconform. 

Recomandarea noastră, în acest sens, ar fi ca medicii stomatologi să solicite sprijin în interpretarea și aplicarea noilor reguli privind publicitatea stomatologica tocmai pentru a evita răspunderea disciplinară și aplicarea sancțiunilor prevăzute de condul deontologic aplicabil acestei profesii.