Responsabilitatea angajatorului față de corecta distribuire a veniturilor către angajați
Contextul general al sectorului HoReCa și importanța bacșișului în România
Sectorul HoReCa (Hoteluri, Restaurante, Cafenele) reprezintă un domeniu esențial pentru economia României, caracterizat printr-o dinamică intensă a interacțiunii dintre angajați și clienți. În acest context, bacșișul a devenit o componentă semnificativă a veniturilor angajaților, în special pentru personalul din linia întâi – ospătari, barmani, cameriste etc. Cu toate acestea, reglementarea și distribuirea corectă a bacșișului ridică numeroase probleme juridice și etice, în special în ceea ce privește responsabilitatea angajatorului.
Care sunt obligațiile angajatorului prevăzute de “Legea Bacșișului” ?
„Legea bacșișului”, cum mai este denumită Legea nr. 376/2022, este actul normativ ce are ca scop principal transparentizarea și fiscalizarea unei practici vechi aducând-o într-un cadru legal clar, însă cu aplicabilitate doar în zona HoReCa. Intenția legiuitorului a fost una bună în sensul eliminării zonelor gri și asigurarea unui tratament fiscal corect pentru aceste venituri.
Bacșișul este definit de Legea 376/2022 ca „orice sumă de bani oferită în mod voluntar de client, în plus față de contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate”. Este important de reținut că suma este oferită operatorului economic, nu direct salariatului.
Legea prevede la art. 2 indice 3 din OUG 28/1999, că procedura de distribuire a bacșișului se stabilește printr-un regulament intern. Unii angajatori ar putea interpreta greșit acest text, considerând că, în absența unui astfel de regulament sau prin redactarea unuia discreționar, pot evita distribuirea sumelor, dar aceasta e o abordare fundamental greșită.
Legiuitorul lasă la latitudinea operatorilor economici stabilirea procedurii și a modalității de distribuire către salariati a acestor sume, însă existența acestora în regulamentul intern este o obligație legală ci nu o alegere. Regulamentul intern are rolul de a stabili modalitatea de împărțire (procente egale, în funcție de pontaj, pe echipe etc.), nu obligația distribuirii.
Mai mult, absența unui regulament plasează angajatorul într-o poziție și mai vulnerabilă, deoarece nu poate justifica nicio metodă de reținere sau distribuire parțială a banilor. Orice regulament care ar anula sau ar limita nejustificat dreptul salariaților la încasarea integrală a bacșișului colectat ar fi contrar legii și, prin urmare, nul. Este foarte important de evidențiat faptul că angajatorul nu devine proprietarul acestor sume, ci este doar un intermediar, un colector cu obligații clare: Art. 4 alin. (8) Sumele provenite din încasarea bacșișului se înregistrează în contabilitatea operatorilor economici pe seama conturilor de datorii folosind un analitic distinct și se distribuie integral salariaților”. În astfel de situații, vorbim de o problemă de dreptul muncii deoarece obligația de a le distribui este intrinsec legată de calitatea de salariat. Beneficiarii sunt „salariații”, iar cel obligat la plată este „operatorul economic”, care este, în acest context, angajatorul.
Care sunt riscurile legale la care se pot expune angajatorii?
În cazul în care angajatorii încasează bacșișuri potrivit legislației și nu le distribuie salariaților, pot fi sancționați contravențional prin aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum cuprins între 2000 și 4000 de lei, astfel cum este stabilit de art.10 lit. jj) raportat la art. 11, alin.1, lit. a), ambele dispoziții fiind prevăzute de OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscal.
O altă posibilă sancțiune ar putea fi ca autoritățile fiscale să reîncadreze sumele încasate ca fiind contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate. Cu alte cuvinte, din sumele încasate, organele fiscale ar putea calcula TVA, precum și impozit pe profit suplimentar pentru veniturile realizate de angajator, în lipsa distribuirii către salariați.
În prezent, cota de TVA aplicabilă serviciilor prestate în sectorul HoReCa este de 9%, conform regimului special prevăzut de Codul fiscal pentru livrările de alimente, băuturi nealcoolice și servicii de restaurant și catering. Începând cu 1 august 2025, urmare a modificărilor legislative anunțate se va majorara cota de TVA, ceea ce va avea un impact direct asupra modului de gestionare fiscală a bacșișului încasat prin intermediul bonului fiscal.
Așadar, în situația în care angajatorul nu distribuie bacșișul evidențiat pe bonul fiscal, aceste sume ar putea fi reconsiderate ca venit al operatorului economic și astfel ar putea fi supuse cotei standard de TVA ori ar putea fi considerat un venit impozabil al angajatorului atragând astfel obligația de plata a impozitului pe venit.
Ce riscuri pot apărea din partea salariaților?
În prmul rând, salariatul poate sesiza Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) . ITM poate constata nerespectarea obligațiilor legale ale angajatorului, chiar dacă acestea derivă dintr-o lege specială, și poate, cel puțin, să alerteze alte autorități sau să oblige angajatorul să elaboreze regulamentul intern, aducând astfel problema în vizorul autorităților.
De asemenea există posibilitatea sesizării Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) care ar putea să declanseze un control în urma căruia să fie scoase la iveală nu numai neplata bacșișului ci și alte posibile probleme. De menționat, că aceasta este o cale de acțiune cu un impact potențial major pentru angajator.
În cele din urmă, orice salariat ale cărui drepturi nu au fost respectate, poate formula o acțiune în instanță. Salariații, individual sau colectiv, pot chema în judecată angajatorul, solicitând instanței să îl oblige la executarea obligației de a distribui sumele colectate. O astfel de acțiune are șanse mari de succes, având în vedere claritatea textului de lege. Probele pot include extrase de cont (pentru încasările cu cardul), bonuri fiscale, mărturii ale altor colegi sau chiar ale clienților.
Oricare dintre aceste mijloace de apărare conferite de lege, vă pot pune pe dumneavoatră, în calitate de angajator, într-o situație vulnerabilă din punct de vedere legal.
Studiu de caz: Aplicarea reglementărilor legale privind bacșișul în practică
La un restaurant din București, bacșișul este inclus pe bonul fiscal, conform prevederilor legale. Sumele astfel colectate sunt înregistrate distinct și evidențiate în contabilitatea unității. Totuși, în Regulamentul de Ordine Interioară (ROI) al restaurantului nu este prevăzut niciun criteriu sau mecanism de împărțire a bacșișului între angajați. Managerul local decide, în mod discreționar, ca bacșișul să fie împărțit doar între ospătari, în funcție de încasările fiecăruia, fără a include restul personalului (bucătari, ajutori de bucătar, hostess etc.). Această practică generează nemulțumiri și o contestație din partea unui bucătar, care susține că, în lipsa unor reguli clare și transparente, angajatorul are obligația să stabilească un mod obiectiv și echitabil de repartizare, conform principiului bunei-credințe și egalității de tratament între salariați. Angajatorul susține că, atâta timp cât ROI nu prevede distribuția, are libertatea de a decide asupra modului de împărțire, considerând bacșișul ca un supliment de venit direct corelat cu interacțiunea cu clientul.
Bacșișul încasat nu reprezintă venit al angajatorului, ci acesta trebuie repartizat angajaților sens în care nu se poate institui un monopol asupra acestor sume de către angajator. Deși este reglementată obligația legală de distribuire a acestor sume către salariați, legea nu impune un model unic de distribuție, ci este lăsat la latitudinea angajatorului.
Faptul că Regulamentul de Ordine Interioară, din speța noastră, nu reglementează expres modalitatea de distribuire a bacșișului, nu conferă implicit angajatorului libertatea discreționară de a decide asupra modului de alocare a acestor sume. Dimpotrivă, în lipsa unei reglementări interne clare și prealabile, orice decizie unilateral a angajatorului privind distribuirea sumelor provenite cu titlu de bacșiș, poate fi considerată lipsită de temei legal.
În situația în care dumneavoastră, în calitate de angajator, nu ați prevăzut până la acest moment o procedură de distribuire a bacșișului și având în vedere faptul că în acest moment legea nu stabilește o modalitate de împărțire a acestor sume în lipsa reglementărilor din ROI, o modalitate posibilă ar putea fi împărțirea în mod egal a sumelor în conformitate cu principiile prevăzute de Codul Muncii, precum egalitatea de tratament și nediscriminarea (art.5 Legea nr. 53/2003).
Totuși o astfel de repartizare egală poate genera nemulțumiri în rândul salariaților care consideră că activitatea lor judtifică o pondere mai mare din bacșișul colectat. Pentru a preveni astfel de conflicte și pentru a asigura predictibilitatea și transparența, se impune reglementarea expresă a mecanismului de distribuire a bacșișului printr-o anexă la ROI-ul existent.
În contextul reglementărilor fiscale și de muncă tot mai stricte privind evidențierea și distribuirea bacșișului în sectorul HoReCa, precum și în perspectiva iminentelor modificări fiscale ce vor intra în vigoare începând cu 1 august 2025, este esențial ca angajatorii să trateze cu maximă responsabilitate gestionarea acestor sume.
Recomandări utile
Recomandăm tuturor angajatorilor:
• să revizuiască Regulamentul de Ordine Interioară, incluzând prevederi clare și transparente cu privire la criteriile de distribuire a bacșișului;
• să asigure o evidență riguroasă și documentată a sumelor încasate și distribuite;
• să evite orice practici arbitrare sau netransparente care pot atrage recalificări fiscale sau litigii de muncă;
• și nu în ultimul rând, să colaboreze cu specialiști în domeniul fiscal și juridic pentru a asigura conformitatea completă cu legislația în vigoare.