Archives:

CLUJUST împreună cu Cristina Boncaciu, avocat specializat pe domeniul fiscal, vă prezintă într-un interviu răspunsurile pentru zece situații întâlnite de către micii întreprinzători (persoane fizice autorizate sau firme) în lumina sau – mai realist spus – în hățișul normelor noului Cod fiscal.

Indiferent dacă aveți o casă în care sunt birourile unei firme, dacă dețineți o locuință în care este și sediul PFA-ului vostru sau al unui SRL, dacă în casă și locuiți și desfășurați activitate economică, veți afla mai jos unde vă încadrați în noul Cod fiscal și ce acte aveți nevoie. Cristina Boncaciu este avocat managing associate la SCA Nistorescu, Șomlea & Asociații și este specializată in următoarele domenii: drept fiscal, achiziții publice și drept comercial complex.

Clujust: De când trebuie să plătim impozit diferit datorită faptului că în apartamentul/casa în care locuim are sediul social o firma sau un PFA, fie al nostru, fie al unui prieten, fie al unui comerciant cu care am încheiat un contract de închiriere sau de comodat?

Cristina Boncaciu: Impozitul pe clădiri se modifică efectiv începând cu acest an, astfel încât cu ocazia achitării primei rate a impozitului la data de 31 martie 2016 se va simiți diferența. Până în data de 31 martie 2016 persoanele care apreciază că dețin în proprietate clădiri nerezidențiale și/sau mixte, persoane fizice care au înregistrat un sediu social, care desfășoară activități independente și care au declarat sediu la adresa de domiciliu, inclusiv cele care nu își deduc cheltuielile cu utilitățile înregistrate în desfășurarea activității economice, au obligația de a depune în acest sens o declarație pe proprie răspundere la Primărie împreună cu documentele necesare (raportul de evaluare a clădirii, procesul verbal de finalizare a construcției, actul de dobândire a proprietății).

Aceste modificări legislative au scopul de a determina o grijă mult mai mare pentru fiecare proprietar, în felul în care își administrează proprietatea, iar faptul că înființarea de sedii sociale afectează costurile cu proprietatea va determina o mai mare disciplină și chiar o eficientizare a folosirii imobilelor. Clădirile cu adevărat nerezidențiale (clădiri de birouri, fie noi, fie construcții vechi), vor deveni în scurt timp mai de interes, pentru că înființarea de firme pe la prieteni și rude va întâmpina o mare reticență. Așa că, până la urmă, norma legislativă are un scop foarte util, de a se face ordine în „marea de întreprinzători” din România, însă recunosc că legislația este atât de stufoasă încât e foarte greu pentru un liber profesionist sau un proprietar de magazine de cartier să reușească să răzbată prin toate normele Codului fiscal. De aceea, cred că în următorii 2-3 ani consultanții fiscali vor fi ceva strict necesar pentru orice cetățean care are o activitate economică. Cred că, în sfârșit, vor înțelege și cei care practică activități economice că nu se mai poate face fiscalitate după ureche sau după ce zice contabilul.

Clujust: Ce se întâmplă dacă se schimbă categoria de folosință în timpului unui an calendaristic (este casă rezidențială, dar se vinde unei persoane care înființează o firma la acel imobil). De când se plătește impozit majorat?

Cristina Boncaciu: Impozitul pe clădiri va fi datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în proprietate clădirea la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior (art. 461 din noul Cod fiscal). În cazul în care dreptul de proprietate asupra unei clădiri este transmis în cursul unui an fiscal, impozitul va fi datorat de persoana care deține dreptul de proprietate asupra clădirii la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior anului în care se înstrăinează.

De exemplu dacă o persoană își vinde locuința în mai 2016, la momentul vânzării acesta va trebui sa fi achitat impozitul pe clădire pentru tot anul 2016. Noul proprietar, cumpărătorul va datora impozit pe clădire doar începând cu anul 2017, în funcție de destinația finală pe care o atribuie imobilului cumpărat.

În același exemplu cumpărătorul are în 2016 doar obligația să depună o declarație la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competență se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data dobândirii și datorează impozit pe clădiri începând cu data de 1 ianuarie a anului următor, 2017.

Clujust: Toți oamenii care au un sediu social la ei acasă trebuie să își evalueze proprietatea printr-un raport de evaluare? Cine face aceste rapoarte de evaluare?

Cristina Boncaciu: Nu toți oamenii. Criteriul este cel legat de desfășurarea în mod efectiv la o anumită adresa a unei activități economice. Pot exista clădiri care să aibă atât o suprafață de locuit cât și o suprafață ocupată de un sediu social, însă în concret, societatea care are sediul social stabilit la respectiva adresă, să nu desfășoare efectiv o activitate economică acolo: fie pentru că are alte puncte de lucru, fie că activitatea sa este suspendata temporar la Registrul Comerțului. În acest caz, clădirile rămân rezidențiale și nu trebuie realizate Rapoarte de evaluare.

Întocmirea unor Rapoarte de evaluare poate fi necesară doar pentru stabilirea valorii impozabile în situația clădirilor nerezidențiale și a celor mixte. Însă și în cazul acestora depinde în care dintre situații se află clădirea: dacă este mai veche de 5 ani, dacă este nou construită, dacă a fost dobândită în ultimii 5 ani.

Astfel, în cazul clădirilor nerezidențiale, valoare impozabilă poate fi:

  • valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referință;
  • valoarea finală a lucrărilor de construcții, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani anteriori anului de referință;
  • valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referință.

Referitor la actele de dobândire a proprietății se impune o atenție sporită referitor la valoarea imobilelor care se dobândesc.

Spre exemplu, să luăm situația clasică a unui contract de vânzare-cumpărare. Obiectul contractului îl constituie vânzarea unui imobil teren împreună imobilul clădire situat pe acesta. Daca prețul total al contractului este indicat la suma generala de 130.000 de Euro, aceasta va fi valoarea care se va lua în calcul pentru stabilirea impozitului pentru clădire.

Recomandabil este în aceste situații să se defalce prețul plătit pentru teren, respectiv prețul plătit pentru clădire.

Rapoartele de evaluare se întocmesc de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării și reflectă valoarea clădirii la data de 31 decembrie a anului anterior anului de referință.

În vederea stabilirii impozitului pe clădiri, rapoartele de evaluare se depun în copie, la organul fiscal local, ca anexă la declarația contribuabilului, până la primul termen de plată din anul de referință.

Rapoartele de evaluare trebuie să conțină dovada că rezultatele evaluării au fost înregistrate în baza de date cuprinzând valorile impozabile ale clădirilor, gestionată de Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România (ANEVAR). În scopul stabilirii impozitului pe clădiri pot fi verificate de autoritățile locale în conformitate cu standardele de evaluare în vigoare la data evaluării.

Clujust: Care este diferența dintre domiciliu fiscal și sediu social și cum influențează asta fiscalitatea unui imobil?

Cristina Boncaciu: Noțiunea de domiciliu fiscal nu trebuie suprapusă cu cea de sediu social în mod absolut. Aceeași entitate poate să aibă sediul social la o adresă, iar domiciliul fiscal la altă adresă.

Prin noțiunea de domiciliu fiscal se înțelege:

  1. a) pentru persoanele fizice, adresa unde își au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu;
  2. b) pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere, sediul activității sau locul unde se desfășoară efectiv activitatea principală;
  3. c) pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercită gestiunea administrativă și conducerea efectivă a afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizează la sediul social declarat;
  4. d) pentru asocierile și alte entități fără personalitate juridică, sediul acestora sau locul unde se desfășoară efectiv activitatea principală.

În situația în care domiciliul fiscal nu se poate stabili conform celor de mai sus, domiciliul fiscal este locul în care se află majoritatea activelor.

Pentru a discuta de existența unui „domiciliu fiscal” este necesar ca la respectivă adresă să se desfășoare și o activitate economică (suplimentar de existența unui sediu social).

Clujust: Care sunt cotele de impozite și în ce categorie e cel mai bine să figurăm?

Cristina Boncaciu: Vă explic cum se calculează la cele 3 categorii. Chestiunea nu este unde e cel mai bine să figurăm, ci care e categoria ce reflectă destinația reală a imobilului deținut în proprietate de cineva. Dacă o persoană a lăsat câțiva prieteni să îi stabilească sedii sociale sau puncte de lucru în casa lui familială, se pune întrebarea de ce ar dori să mențină o astfel de situație, câtă vreme acest lucru îi generează costuri mari cu proprietatea. La fel, în caz de cumpărare de imobile, oamenii vor fi foarte grijulii de acum înainte și vor dori să cumpere imobile „curate”.

Rezidențiale: modificarea cotei de impozit de la 0,1% la o cotă cuprinsă între 0,08% -0,2%;

Nerezidențiale: impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2-1,3%;

Mixte: însumarea impozitului calculat pentru suprafața folosită în scop rezidențial cu impozitul determinat pentru suprafața folosită în scop nerezidențial.

Clujust: Cum se stabilește impozitul în cazul acelor clădiri cu destinație mixtă? Vă întreb pentru că multe persoane își pun întrebarea în ce măsură îi afectează dacă păstrează cele câteva firme/PFA în imobilul în care locuiesc.

Cristina Boncaciu: Consider că trebuie luat în calcul dacă respectivele societăți comerciale/PFA desfășoară sau nu activitate economică efectivă în respectiva clădire, așa cum am precizat și mai sus. Dacă nu se desfășoară o activitate economică efectivă, atunci clădirea poate rămâne una rezidențială cu cotă de impozit aferentă.

Văd următoarele variante în situația în care la adresa unei persoane fizice este stabilit sediul social al unei societăți:

a) În măsura în care se poate identifica suprafața aferentă sediului social (diferită de cea folosită pentru locuit) și dacă

  • societatea desfășoară activitate, se va achita impozitul aplicabil clădirilor rezidențiale (aferent spațiului de locuit) + impozitul aplicabil clădirilor nerezidențiale (aferent spațiului alocat sediului social);
  • societatea nu desfășoară activitate economică, se achită impozitul aplicabil clădirilor rezidențiale.

b) în măsură în care nu se poate evidenția distinct suprafața aferentă sediului social de cea destinată pentru locuit (și/sau se suprapun) și :

  • societatea nu desfășoară nicio activitate economică, se va achita impozitul aplicabil clădirilor rezidențiale;
  • societatea desfășoară activitatea economică, iar cheltuielile cu utilitățile sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfășoară activitatea economică, se va achita impozitul aplicabil clădirilor nerezidențiale. [art. 459 alin. (1) și (2) din noul Cod fiscal].

În cazul unei clădiri cu destinație mixtă, aflată în proprietatea persoanelor fizice, la adresa căreia este înregistrat un domiciliu fiscal, la care se desfășoară o activitate economică, când se cunosc suprafețele folosite în scop rezidențial și cele folosite în scop nerezidențial, pentru calculul impozitului/taxei pe clădiri se efectuează următoarele operațiuni:

a) se determină suprafața construită desfășurată a clădirii. Suprafața construită desfășurată a clădirii care nu poate fi măsurată pe conturul exterior se stabilește prin măsurarea suprafeței utile, delimitată de conturul interior al încăperilor, iar rezultatul se înmulțește cu coeficientul de transformare de 1,4;

b) se determină suprafața construită desfășurată a încăperilor care sunt folosite în scop nerezidențial;

c) se determină cota procentuală din clădire care corespunde încăperilor care sunt folosite în scop nerezidențial, prin împărțirea suprafeței prevăzute la lit. b) la suprafața prevăzută la lit. a);

Clujust: Contează dacă în locuința familială și-au stabilit sediul mai multe firme? Dacă e una, sunt 3 sau 8 firme în același imobil, presupunând că e suprafața mare.

Cristina Boncaciu: Impozitul va varia în funcție de suprafața ocupată de societatea comercială/PFA care desfășoară activitate economică la acea adresă. Cu cât aceasta este mai mare și impozitul va fi mai mare. Ca urmare contează suprafața alocată pentru activitatea economică și nu neapărat numărul de societăți comerciale înregistrate la respectivă adresă.

Delimitarea suprafețelor pentru stabilirea impozitului, în funcție de destinația rezidențială sau nerezidențială, rezultă din documentul anexat la declarația depusă de contribuabil la organul fiscal local competent, care poate fi: contractul de închiriere/comodat în care se precizează suprafața transmisă pentru desfășurarea activității economice; autorizația de construire și/sau de desființare, după caz, privind schimbarea de destinație a clădirii, în condițiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, raportul de evaluare, dacă în acesta sunt evidențiate distinct suprafețele folosite în scop rezidențial și nerezidențial; documentația cadastrală sau declarația pe propria răspundere a proprietarului clădirii înregistrată la organul fiscal, în cazul în care nu există documente doveditoare.

Clujust: Pot aceste firme să își modifice acum suprafața deținută pentru sediu?

Cristina Boncaciu: Suprafața alocată pentru sediul social al unei societăți poate fi restrânsă/extinsă printr-un Act Adițional la Contractul de închiriere/comodat pe care l-a încheiat cu proprietarul clădirii. Acest act se depune la Registrul Comerțului.

Clujust: Ce recomandați unui om cu PFA în locuința lui de până în 50 mp: să o declare mixtă sau nerezidențială?

Cristina Boncaciu: Declarația se va face în funcție de situația reală, respectiv destinația finală a spațiului. Dacă PFA-ul nu desfășoară activitate economică în cadrul locuinței atunci clădirea se impune a fi declarată ca fiind una rezidențială.

În situația în care se desfășoară o activitate economică, se distinge în funcție și de posibilitatea de separare a suprafeței afectate PFA respectiv celei afectate pentru locuit, astfel:

  • Dacă aceste două suprafețe se pot identifica separat și nu se suprapun, se va achita impozitul aplicabil clădirilor rezidențiale (aferent spațiului de locuit) + impozitul aplicabil clădirilor nerezidențiale (aferent spațiului alocat sediului social);
  • Dacă nu se poate evidenția distinct suprafața aferentă PFA de cea destinată pentru locuit (și/sau se suprapun) se analizează în sarcina cui sunt înregistrate cheltuielile cu utilități. Dacă sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfășoară activitatea economic (PFA), clădirea va fi una nerezidențială și se va achita impozitul aplicabil clădirilor nerezidențiale.

Analizarea inclusiv a modalității de plată a cheltuielilor cu utilitățile „încurcă” puțin acele PFA-uri care au domiciliul fiscal stabilit în locuința personală și includ cheltuielile cu utilitățile locuinței în categoria cheltuielilor deductibile ale PFA-ului. Dacă vrei să-ți treci valoarea integrală a utilităților la cheltuieli deductibile, atunci trebuie să declari toată locuința că nerezidențială. Dacă o împarți în mixtă, atunci și utilitățile deductibile se împart în raport cu suprafața alocată activității economice.

Clujust: Dacă au construit o clădire de birouri, dar nu au finalizat procedurile de intabulare, trebuie declarații privind impozitul pe clădiri?

Cristina Boncaciu: Obligația de declarare clădirilor deținute aparține tuturor contribuabililor, inclusiv celor care au construit fără autorizație, care nu au întocmite formalitățile de cadastru de carte funciară, respectiv cei scutiți de la plata impozitului.

 

https://www.universuljuridic.ro/impozitul-pe-cladiri-in-noul-cod-fiscal-raspunsuri-la-cele-mai-frecvente-10-intrebari-ale-micilor-intreprinzatori/

Societatea turdeană Auto Trust Corporation SRL, parte a Alis Grup, deținută de omul de afaceri Alin Popoviciu, a câștigat procesul cu Consiliul Județean Cluj, într-un litigiu care viza acordarea licențelor de transport intrajudețene pe mai multe trasee din zona Turzii, inclusiv pe ruta Turda – Cluj-Napoca!

 

Obiect dosarului a fost anularea Hotărârii de Consiliu Județean nr. 88/2016 prin care s-au atribuit traseele 153-155, 160-164 către Fany și Agrar în cadrul Programului de transport public de persoane prin curse regulate în trafic județean pentru anii 2014-2019.

Trasee pierdute de Fany:

  • Traseul 153 – Turda AT Sens Vest -Feleacu – Cluj-Napoca
  • Traseul 154 – Turda AT Sens Vest – Ceanu Mic – Aiton

Trasee pierdute de Agrar:

  • Traseul 160 – Turda AT Sens Vest – Mihai Viteazu -Cornești
  • Traseul 161 – Turda AT Sens Vest – Mihai Viteazu – Cheia
  • Traseul 162 – Turda AT Sens Vest – Bogata- Călărași
  • Traseul 163 – Turda AT Sens Vest – Moldovenești – Badeni
  • Traseul 164 – Turda AT Sens Vest – Moldovenești – Podeni

În baza acestui proces, câștigat definitiv, Consiliul Județean Cluj va fi obligat să anuleze licențele date pe aceste trasee și să organizeze o nouă licitație, în care să țină cont de ”criteriul vechimii”, situație în care societatea Auto Trust Corporation SRL ar putea reintra în pe aceste trasee. Totodată, Auto Trust Corporation SRL va continua un proces de recuperare a prejudiciilor cauzate de decizia Consiliului Județean Cluj, solicitând daune financiare. daunele solicitate se ridică la milioane de lei!

Avocatul Cristina Boncaciu (foto), care a reprezentat Auto Trust Corporation SRL în acest proces, ne-a oferit unele detalii despre proces.

”Cele 8 trasee relevante in cauza (traseele 153-155, 160-164) si licentele aferente, au fost castigate de AUTOTRUST ca urmare a licitatiei organizate in 2006 (in continuare: „Prima licitatie electronica”) in cadrul Programului de transport public judetean de persoane curse regulate 2007-2014. (in continuare: „Primul program de transport)” Ca urmare, pe intreaga perioada a Primului Program de Transport (aprox. 7 ani) Autotrust a deținut neintrerupt licențe pentru fiecare dintre cele 8 trasee;

La finalul Primului Program de Transport CJ Cluj a demarat procedura pentru aprobarea celui de al Doilea Program de Transport (pentru urmatorii ani 2014-2019) aprobat prin HCJ 328/2012 si HCJ 423/2012 CJ Cluj (in continuare: „al Doilea Program de transport”).

In acest sens, in noiembrie 2013, CJ Cluj a organizat licitația electronică pentru atribuirea traseelor in cadrul celui de al Doilea Program de Transport licitatie in urma careia AUTOTRUST a castigat din nou cele 8 trasee relevante(153-155 şi 160-164) datorita intrunirii punctajului maxim pentru criteriul de atribuire privind vechimea neîntreruptă pe traseu (punctajul maxim de 12 puncte) şi cel al vechimii parcului auto; ( in continuare „a doua licitație electronică”),

Rezultatele celei de a doua licitatii electronice au fost validate de CJ Cluj prin HCJ 424/2013. Totodata s-au emis si licentele aferente atat in favoarea AUTOTRUST cat și a celorlați operatorii castigatori;

HCJ 424/2013 a fost atacata pentru nelegalitate de Institutia Prefectului si anulata partial impreuna cu licentele aferente emise in baza ei (inclusiv pentru cele 8 trasee relevante) prin hotararile judecatoresti definitive pronuntate in Dos. nr. 1372/117/2014 al Tribunalului Cluj si Curtii de Apel Cluj (a se vedea Anexa 4 la Cererea de chemare in judecata); (in continuare: „Hotararile judecatoresti”.)

HCJ 424/2013 a fost anulata partial exclusiv datorita greselii savarsita de unfuncționar al CJ Cluj care a introdus în mod eronat in aplicația electronica AADR-SAET punctajele pe trasee individuale iar nu pe grupe de trasee, modificand obiectul licitatiei. 

Prin Hotararile judecatoresti nu s-a statuat cu privire la niciun alt aspect decat cu privire la modalitatea in care s-au inserat traseele in cadrul sistemului informatic, instanta sanctionand cu nulitatea nerespectarea procedurii de atribuire prevazute de Ordinul 240/2012(actualizat).

Ca efect in aprilie 2016 a fost organizata o nouă licitație electronică, pentru atribuirea traseelor anulate prin Hotararile judecatoresti („a treia licitație electronică”) ale carei rezultate au fost validate prin HCJ 88/2016 (ce a facut obiectul cauzei solutionate prin Hotararea de azi).

In urma celei de a treia licitatii AUTOTRUST a pierdut cele 8 trasee detinute deoarece, pentru criteriul vechimii pe traseu, autoritatea a acordat un punctaj predefinit de 0 puncte tuturor operatorilor de transport, considerand ca efectul Hotararilor judecatoresti de anulare partiala a HCJ 424/2012 este cel de a „intrerupe” vechimea pe traseu.

Autotrust a contestat in instanta legalitatea HCJ 88/2016 si a aratat faptul ca acest act administrativ nu este legal deoarece nu respecta Sentintele judecatoresti anterioare si efectul retroactivitatii unui act nul, elimina de facto un criteriu de atribuire prevazut de lege – criteriul vechimii pe traseu si discrimineaza in mod evident Autotrust singura societatea care putea in realitate fi punctata pentru acest criteriu de atribuire al vechimii neintrerupte pe traseu. Autotrust a prestat serviciul de transport mai bine de 7 ani pe cele 8 trasee, iar depunctarea sa s-a realizat intr-un mod nelegal si arbitrar de catre Consiliul Judetean si ARR cu o intentie vadita de a favoriza Societetatile conucrente Fany si Agrar.

Dosarul a fost unul complex care a ocazionat multe discutii juridice. Consiliul Judetean Cluj, ARR, Fany si Agrar au incercat prin diverse mecanisme si cererii procesuale (inclusiv cereri de recuzare a judecatorilor) sa mute atentia instantei de la chestiunea de esenta cea a incalcarii normelor legale, respectiv a eliminarii criteriului de atribuire privind vechimea neintrerupa pe traseu si nerespectarea principiului retroactivitatii efectelor actului juridic nul. Intr-un final, dupa 2 ani si jumatate de proces, s-a facut dreptate.

Actiunea Autotrust a fost solutionata favorabil initial de Tribunalul Cluj Sectia de Contencios administrativ si fiscal si a fost mentinuta definitiv de catre Curtea de Apel Cluj prin hotararea pronuntata azi in Dos. 2976/117/2018. Hotararea este definitiva.

Am crezut de la bun inceput in strategia propusa Clientilor mei. Am stiut ca nu va fi usor, au stiu si dansii, noi abordand anumite chestiuni de nuanta juridica, dar mi-au acordat incredere totala si ma bucura rezultatul final!

Vom repune pe rol si Dos. 3457/117/2017 al Tribunalului Cluj Sectia de contencios administrativ si fiscal pentru a recupera prejudiciile cauzate Autotrust SRL ca urmare a neprestarii activitatii de transport pe cele 8 trasee in aceasta perioada ( aprilie 2016- septembrie 2018)., a precizat avocatul Cristina Boncaciu.

https://turdanews.net/articole/economie/57096-societatea-turdeana-auto-trust-corporation-srl-parte-alis-grup-a-castigat-procesul-cu-consiliul-judetean-cluj.html

Curtea de Apel Cluj (CAC) a dat câștig de cauză firmei cu capital spaniol Nervia Center în procesul deschis împotriva acesteia, în 2012, de către Primăria Cluj-Napoca.

Municipalitatea pretindea 4 milioane de euro, reprezentând taxa de concesiune și penalități pentru terenul de 6 ha din zona Expo Transilvania pe care îl concesionase companiei spaniole în 2009, prin licitație, pentru realizarea unei investiții imobiliare care includea, printre altele, și un mall.

Nervia s-a apărat, arătând că nu este obligată să achite această taxă cât timp municipalitatea nu și-a respectat propriile obligații din contract. Inițial, Tribunalul Cluj a dat dreptate tot Nervia, în aprilie.

Primăria a atacat cu recurs hotărârea Tribunalului Cluj, iar acum CAC a respins recursul municipalității. Hotărârea Curții de Apel este definitivă. În acest proces, Nervia a fost reprezentată de societatea civilă de avocatură Crișan și Boncaciu.

 

https://ziuadecj.realitatea.net/justitie/nervia-a-castigat-definitiv-procesul-cu-primaria-cuj-napoca-pentru-terenul-din-zona-expo–180022.html

Dintr-un Maramureș în care economia șchioapătă rău, iar pentru locuri de muncă bine plătite ai nevoie –  nu de lupă, ci – de observator astronomic, lumea pleacă în altă parte după un rost mai bun. Nu toți pleacă în străinătate, ci se duc și în județele în care diriguitorii au știut să dezvolte economia mult mai mult decât am dezvoltat la noi divertismentul.

Asta a făcut și maramureșeanul Grigore Tomoiagă, care s-a dus să muncească în județul Cluj. Pe e un șantier de construcții, din Bonțida,  căci în construcții se câștigă mai bine. Cu faima de oameni harnici și serioși, maramureșenii sunt oameni pe care se bazează angajatorii. Pe când s-a ivit un vârf de activitate, ce impunea un plus de forță de muncă, responsabilii de șantier l-au rugat  pe Tomoiagă să  aducă niște persoane, mizând pe faptul că și cunoscuții maramureșeanului sunt la fel de pricepuți și serioși ca el.

Muncitor amendat mai ceva decât un patron ghiftuit

Cum termenele presau, muncitorii aduși de maramureșean au intrat direct ”în pită”, formele de angajare (ca zilieri sau cu contract cu durată ne-   sau determinată etc.) n-au fost întocmite chiar din primele zile. Așa că un control de la ITM i-a găsit pe nou-veniți lucrând fără forme legale. Întrebați cum au ajuns pe șantier, oamenii au răspuns cinstit, în conformitate cu realitatea: „domnu’ Tomoiagă ne-a chemat”. ”Aha” – și-au spus inspectorii de muncă și i-au trântit maramureșeanului o amendă de 40.000 de lei,  pentru angajare de forță de muncă fără forme legale. Și au plecat cu conștiința împăcată că au mai pus la punct un exploatator nenorocit, care încalcă legea și-și bate joc de muncitori.

După cum se știe, în cazul litigiilor legate de muncă, instanța dă de regulă dreptate  angajaților și celor care controlează relațiile de muncă. În cazul  contestării amenzilor de genul arătat mai sus,  cel mai bun rezultat la care se speră este eventuala diminuare a sancțiunii contravenționale, nicidecum anularera ei. Însă în acest caz, amenda de 40,000 de lei era la nivel de angajator, dar era aplicată unui simplu angajat! Normal că Tomoiagă a contestat amenda la Judecătoria Cluj Napoca. A apelat la o avocată tânără, Cristina Boncaciufondator al Societătii Civile de Avocați Crișan & Boncaciu din Cluj.

Dublă izbândă împotriva unor roboței plătiți de stat, căci – dacă erau oameni – poate că raționau

”Provocarea juridică a fost aceea de a obține înlocuirea cu sancțiunea avertismentului a amenzii de 40.000 de lei, impusă de ITM persoanei fizice, pentru pretinsa angajare de forță de muncă fără forme legale, în șantierul din Bonțida” – a arătat Cristina Boncaciu, avocata specializată în contencios administrativ și fiscal.

Și a reușit în două rânduri să câștige provocarea. Sentinţa civilă nr.430/25.04.2019, pronunţată în prima instanță în dosarul nr. 21118/211/2018 i-a dat dreptate: ”Dispune înlocuirea sancţiunii contravenţionale cu amenda în valoare totală de 40.000 lei, aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenţie seria CJ nr. 019480 din data de 17.09.2018, cu sancţiunea avertismentului”.

ITM Cluj  nu se lasă și introduce cale de atac în iunie, dar pierde și la Tribunalul Cluj: ”Respinge apelul formulat de ITM Cluj împotriva sentinţei civile nr.430/25.04.2019, pronunţată în dosarul nr.21118/211/2018 al Judecătoriei Cluj Napoca, pe care o păstrează în întregime. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 20.11.2019. Document: Hotărâre  1688/2019  20.11.2019”

Iată cum o avocată bună poate să scape clientul de o belea injustă: un muncitor care, în intervalul de la primirea amenzii și până la primirea sentinței definitive, a fost tratat de către ITM Cluj ca un patron hapsân, fără însă a avea și vreun avantaj din acest presupus statut. Gândiți-vă câte luni ar fi trebuit să lucreze muncitorul Grigore Tomoiagă ca să achite amenda – una de patron – de 40.000 de lei.

Dar de aceea sunt instanțele și avocații de talia Cristinei Boncaciu, ca să mai îndrepte din strâmbătățile acestei lumi.

Maramureșean amendat cu 40.000 de lei pentru că a recomandat alți muncitori pentru șantierul pe care lucra

🔶 Conferință legală | Cunoaște-ți drepturile | 5 Decembrie | ora: 18:30 | Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga”, sala Ioan Mușlea 🔶

This event will be in Romanian.

Societatea Civilă de Avocați Crișan și Boncaciu vă invită să luați parte la o conferință educativă a cărei tematică este politicile anti-hărțuire și drepturile femeilor în cazurile de abuz domestic sau la locul de muncă. Conferința va atinge următoarele subiecte:

1. Violența domestică

⚫️ Cadrul legislativ din Romania care reglementează violența domestică;

⚫️ Drepturile victimelor violenței domestice;

⚫️ Căile legale/procedurile judiciare la care pot avea acces victimele pentru a înlătura agresorul;

⚫️ Obligațiile autorităților legale (poliției, medicilor, etc).

2. Abuzul la locul de muncă. Hărțuirea femeilor la locul de muncă.

⚫️ Cadrul legislativ din Romania care reglementează această formă de abuz;

⚫️ Formele de abuz. Soluții legale de oprire/combatere a abuzului;

⚫️ Obligațiile angajatorilor și autorităților.

Conferința este dedicată tuturor: femei, bărbați, studenți sau tineri angajate/angajați. Cu toții putem învăța împreună!

Intrarea este gratuită.